Dicţionare culturale
Dicţionarul cultural maghiar–român
Ignoranţa, chiar respingerea, izvorâtă din necunoaşterea, măcar la un nivel elementar, a gândirii, a experienţei, a culturii, a realităţii a unui grup etnic sau religios, este experienţa zilnică a multora dintre noi. Prezentul demers se raportează la o dorinţă de cunoaştere sinceră, fără prejudecăţi, la o cunoaştere reciprocă, echilibrată, în spiritul interculturalităţii şi nu în cel al supremaţiei. Dicţionarele culturale, apărute mai nou în mijlocirea diferitelor culturi, au fost concepute în acest spirit şi cu acest scop. Dicţionarul cultural român–maghiar, editat tot de noi, de Asociaţia pentru Cultivarea Limbii maghiare din Transilvania, în anul 2009, a prezentat cititorilor maghiari (în primul rând celor din afara graniţelor tării) elementele culturii româneşti. Dicţionarul cultural maghiar–român, în prezenta variantă, este destinat cititorilor români. Pe lângă ignoranţă sau prejudecăţi, în cazul culturii maghiare contribuie la o oarecare izolare şi mitul nefondat al unei limbi exotice, de neînsuşit.
Acest tip de dicţionar prezintă elementele specifice ale unei culturi naţionale, care, în general, lipsesc din dicţionarele bilingve. În el apar, de exemplu, şi nume proprii: numele unor personalităţi istorice sau culturale, al unor instituţii culturale, precum şi al unor concepte culturale specifice. Dicţionarul de faţă, redactat în cadrul Institutului de Lingvistică „SzabóT. Attila”, aduce în prim plan elementele de bază, elementele reprezentative ale culturii maghiare, în primul rând cele legate de istoria şi cultura maghiarilor din România. Într-un astfel de dicţionar cultura este înţeleasă în cel mai larg sens al cuvântului: de la cultura populară până la cultura elită (literatură, artă, ştiinţă). Descrierea fenomenelor culturale nu prezintă caracteristici enciclopedice, ştiinţifice. Totuşi, aceste informaţii, formulate succint, sunt autentice, bazate pe date verificate şi recunoscute. Ele sunt adresate nu spcialiştilor, ci în primul rând cititorilor care nu cunosc cultura maghiară sau care dispun doar de cunoştinţe minime sau chiar eronate despre ea, dar doresc să aibă o sursă de informare pentru cunoaşterea mai aprofundată a numelor şi termenelor legate de această cultură. Intenţiile noastre au fost să Vă oferim un ghid de orientare modest, dar de încredere în valorile consacrate ale culturii maghiare.
În cadrul articolelor despre cultura populară maghiară găsim descrierea obiceiurilor, a îmbrăcăminţii tradiţionale, a muzicii şi a gospodăriei tradiţionale. Literatura maghiară este prezentată nu numai din perspectiva personalităţilor marcante (Arany János, Petőfi Sándor, Ady Endre, Dsida Jenő etc.), dar şi din cea a curentelor literare şi a instituţiilor literare, precum revistele literare şi culturale (Helikon, Korunk, Látó, Székelyföldetc.). Arta maghiară (pictura, sculptura, arhitectura, muzica) este expusă în contextul istoriei artelor europene, prin reprezentanţii ei de seamă (Csontváry Kosztka Tivadar, Fadrusz János, Ferenczy István, Kornis Péter, Munkácsy Mihály, Nagy Imre, Bartók Béla, Kodály Zoltán, Liszt Ferenc etc.).
Articolele referitoare la domeniul ştiinţelor ne lămuresc în privinţa contribuţiilor unor savanţi, precum Bolyai Farkas şi Bolyai János, Eötvös Loránd, Kőrösi Csoma Sándor, Neumann János, precum şi ale unor cercetători de renume internaţională cum sunt cei distinşi cu premiul Nobel pentru fizică, chimie sau matematică (Bárány Róbert, Békésy György, Gábor Dénes, Harsányi János, Lénárd Fülöp,Oláh György, Polányi, John Charles, Wigner Jenő,Zsigmondy Richárd etc.).
În acest dicţionar sunt accentuate referinţele la cultura maghiară din Transilvania, având în vedere faptul că dicţionarul se adreasează în primul rând cititorilor din România.
La elaborarea dicţionarului au colaborat specialişti din diferite domenii: istoria artei (Weisz Attila), evoluţia teatrului maghiar tradiţional şi modern (Kötő József), istoria literaturii maghiare (Bartha Katalin Ágnes, Karácsony Zsolt), lingvistică (Németh Boglárka, Máthé Dénes), precum şi cel al influenţelor culturale (Sárosi-Márdírosz Krisztina). Articolele au fost traduse de Rigán Loránd. Traducerea a fost substanţial revizuită şi îmbunătăţită de domnul Petre Străchinaru. Referentul ştiinţific al dicţionarului este prof. univ. Keszeg Vilmos. Tuturor celor care au colaborat ne exprimăm şi pe această cale mulţumirile noastre.
În redactarea dicţionarului am urmat modelul acelor dicţionare culturale care prezintă cultura maghiară în diferite limbi, fiind adresate vorbitorilor limbilor engleză sau germană. Astfel, am folosit ca model şi sursă de informare dicţionarele scrise de scriitorul şi traducătorul Barth István: Hungary & The Hungarians (Magyar-angol kulturális szótár) (2007); Magyar-német kulturális szótár - Ungarn Land Und Leute (2008). Desigur, în selectarea şi redactarea materialului din dicţionar am folosit şi alte surse lexicografice şi enciclopedice (v. Bibliografia).
Sperăm că modesta contribuţie a noastră, Dicţionarul cultural maghiar-român, va servi, într-adevăr, intenţiile noastre nobile faţă de ignoranţă, de prejudecăţi, faţă de ceaţa şi negura care persistă de secole pe meleagurile noastre, în favoarea cunoaşterii şi recunoaşterii valorilor de care dispunem, fie ele comune sau specifice, istorice sau prezente în viaţa noastră de toate zilele.
Redactorii
Dicţionarul cultural român–maghiar şi Dicţionarul cultural maghiar–român
pot fi vizionalizate pe pagina Asociaţiei pentru Cultivarea Limbii maghiare din Transilvania.