Dicţionarul istoric al lexicului maghiar din Transilvania
Cu ocazia începerii lucrărilor de redactare a Dicţionarului istoric al lexicului maghiar din Transilvania, profesorul Attila Szabó T. scria despre planurile şi pregătirile făcute în vederea elaborării unui dicţionar dedicat prelucrării lexicului din materialul arhivistic maghiar din Transilvania. În pofida acestei afirmaţii, faptul că materialul colectat sub forma a peste un milion şi jumătate de fişe reclamă o prelucrare lexicografică de altă natură, a fost recunoscut cu puţin timp după demararea lucrărilor. Principala cauză a reconsiderării planurilor iniţiale trebuie căutată pe de o parte în munca de colectare a datelor lexicografice care s-a bazat doar într-o măsură relativ redusă pe materialul arhivistic, iar pe de altă parte în străduinţa lui Attila Szabó T. de a găsi exemple pentru cât mai multe şi variate uzuri ale cuvintelor. Astfel, exemplele ilustrează nu numai bogăţia variantelor fonetice ale cuvintelor, ci şi o serie de fenomene sintactice, stilistice, frazeologice sau pragmatice ale cuvintelor, caracteristice limbii vorbite odinioară. Acest dicţionar „doreşte să oglindească într-o manieră cât mai generoasă şi fidelă viaţa limbii transilvănene de odinioară” – scria Attila Szabó T. (MNy 65 [1969]: 405). Astfel, prezentarea materialului lexical în contexte mai cuprinzătoare facilitează folosirea materialului dicţionarului în scopuri ştiinţifice nu numai de către lingvişti, ci şi de către cercetătorii altor domenii ale cunoaşterii.
Profesorul Attila Szabó T. a redactat de unul singur primul volum al dicţionarului, apărut la Editura Kriterion în anul 1975, dar în decursul acestei munci şi-a dat seama că elaborarea cât mai expeditivă a dicţionarului necesită cooptarea şi organizarea unui colectiv de redacţie. Deşi a redactat cel de-al doilea volum împreună cu colegii şi discipolii săi, iar ulterior volumele care le-au succedat pe acestea au fost redactate de un număr mai mare de persoane, până la încetarea sa din viaţă – survenită în anul 1987 – doar primele patru volume au văzut lumina tiparului. Manuscrisele volumelor V-VIII erau deja pregătite, dar redactarea acestora a fost finalizată de colaboratorii profesorului. Începând cu cel de-al optulea volum, Márta Vámszer a devenit redactoarea şefă a dicţionarului, urmând ca volumul al XII-lea să fie coordonat de Ferenc Kósa şi János Zsemlyei, iar ultimele două de Emese Fazakas. Dacă luăm în considerare şi munca depusă în scopul pregătirii dicţionarului, putem spune că finalizarea operei monumentale iniţiate de Attila Szabó T. a durat mai mult de patru decenii şi a implicat 30 de redactori şi colaboratori. Mulţi dintre ei nu se mai află printre noi. Cei care au colaborat la acest ultim volum sunt conştienţi de faptul că datorează acestor persoane sincere mulţumiri şi o deosebită gratitudine, căci prin efortul lor asiduu, plin de abnegaţie, prin faptul că au continuat munca şi după trecerea în nefiinţă a profesorului Attila Szabó T. au făcut posibilă finalizarea acestui dicţionar monumental.